În paşi de Taekwondo

de Şandru Daria

Am început să practic Taekwondo în anul 2010 la vârsta de 6 ani, când nu știam mare lucru despre acest sport. Încet, încet, sub îndrumarea antrenorului meu, Bogdan Călugăr, Taekwondo a ajuns o pasiune pentru mine.

Am învățat foarte multe lucruri, tehnică de luptă și de autoapărare, concentrare, mobilitate, dar ce este mai important, am început să descifrez spiritul acestei arte, care presupune corectitudine, respect, loialitate, încredere, perseverență, modestie, autocontrol. Am învățat să mă ghidez după principiul BE STRONG TO THE STRONG AND BE GENTLE TO THE WEAK, ceea ce înseamnă să fii puternic cu cei tari și blând cu cei slabi. Acest fel de a fi se aplică la antrenamente, unde trebuie să te adaptezi la colegul cu care te antrenezi, nu poți lovi fără milă pe cineva mai slab decât tine, dar trebuie să faci față unui coleg mai puternic sau mai experimentat. La concursuri e mai dificil. Acolo e luptă pe punctaj, ai tendința de a-ți arăta superioritatea și e greu să te stăpânești. Totuși, luptând în spiritul Taekwondo, îmi respect adversarul, nu  îl umilesc, chiar dacă e mai slab, încerc să mă controlez, să nu îi fac rău. Oricum avem echipament de protecție și nu se petrec accidentări grave. Nu lovesc niciodată un adversar căzut jos.

În afara sălii de sport am învățat să merg pe aceeași idee. Unii colegi, băieți în general, încercau să mă provoace, să mă împingă, dar am ripostat, nu m-am lăsat, așa că s-au potolit. Celor mici, care vin să lovească, nu le fac nimic, pentru ei e ca o joacă, iar eu încerc să-i fac să înțeleagă că nu e nimic distractiv în ceea ce fac. Un comportament agresiv nu poate fi apreciat. Concursurile m-au ajutat și în viața de zi cu zi, la teste sau în situații stresante, eu rămân calmă și mă concentrez mai ușor pe ce am de făcut.

După o muncă de 8 ani, am reușit să acumulez 3 medalii de bronz, 5 medalii de argint și 7 de aur la diferite concursuri și campionate naționale, precum și 2 premii ale Asociației Județene  Taekwondo WTF Cluj, pentru activitatea sportivă din anii 2013 și 2015.

Chiar dacă în general este considerat un sport dur taekwondo m-a învățat cum să mă descurc în viață. Am învățat să nu mă simt inferioară celor mai buni decât mine și nici superioară celor mai slabi. Toți suntem egali, cu calitățile și defectele noastre. Sunt puternică datorită acestui sport atât fizic cât și moral. Nu mi-e frică să ies singură pe stradă, deoarece știu să mă apăr în orice situație.

O experiență care m-a marcat, am trăit-o la o competiție, unde trebuia să lupt cu o concurentă mai înaltă cu mult decât mine și părea mai puternică și mai sigură pe sine. Împreună cu colegele ei de club mă ironizau și erau convinse că eu voi pierde. Nu m-am lăsat intimidată, mi-am păstrat calmul și i-am demonstrat că uneori aparențele înșeală. După meci toate mă priveau cu teamă.

Deși practic de mult timp acest sport, fiind considerată avansată, continui să învăț, pentru a mă perfecționa permanent.