Dealul Botii 2019 – Un weekend perfect

de Bogdan Călugăr

Următoarea poveste este despre cum se poate ajunge de la o banală idee aruncată în aer, la un weekend plin de mişcare şi adrenalină la câţiva kilometri de casă.

Înot de ani de zile alături de un grup de pasionaţi, iar la finalul unei reprize de mişcare în bazin, o colegă energizată de cele câteva zeci de ture de înot a exclamat entuziasmată: “ce-ar fi să mergem toţi la o cabană într-un weekend?”. Ne-am uitat toţi la ea cu jind pentru că ne surâdea idea, dar parcă eram toţi conştienţi că ideile care implică un grup mare de oameni, nu se concretizează mai niciodată. Mereu se aud doar “Ar fi foarte fain, şi eu vreau să vin”, iar în momentul în care trebuie confirmate locurile pentru cazare… totul se duce de râpă. De regulă, astfel de idei ajung să fie omorâte de o sumedenie de scuze. Cu mult scepticism, am confirmat şi eu prezenţa, deşi mă aşteptam să aud primele scuze în doar câteva zile.

Spre surprinderea mea, hobby-ul care ne lega pe toţi ne-a ţinut împreună şi aşa am ajuns să stabilim că vom merge la Dealul Botii, un sat aflat la 8 km de Beliş, judeţul Cluj. Înainte de ziua plecării, ne-am întâlnit, aşa cum se cuvine, la o terasă, ca să punem la punct toate detaliile. Ne-am propus să facem trei tipuri de mişcare—înot, bicicletă şi alergare—şi să le combinăm într-o manieră în care să poată să le facă faţă cât mai mulţi dintre noi, indiferent de nivelul de rezistență la efort.

Deşi eram departe de-a avea aspiraţii de tip Iron Man, am stabilit cu toţii că ne vom trezi la răsăritul soarelui, vom face o înviorare care să ne pună sângele în mişcare şi apoi vom înfuleca un mic-dejun copios. În funcţie de vreme, am pus în program şi sesiuni de înot în lacul Beliş înainte de prânz. După-masa aveam de ales între trasee cu bicicleta prin împrejurimi ori un antrenament de alergare mai solicitant.

Asemenea efort presupune o alimentaţie serioasă, aşa că am încercat să împărţim şi sarcini legate de meniu. Însă cum nimeni nu se declara la fel de talentat la gătit precum în sport, am convins-o pe mama unuia dintre noi să fie bucătarul nostru şef (Deşteaptă mişcare, nu?). Ne-a ospătat regeşte, ba chiar ne-a răsfăţat cu deserturi surpriză. La plecare, am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva am pus câteva kilograme în zilele petrecute acolo.

Gaşca mea

În mijlocul lui iulie, 27 de pasionaţi de mişcare au confirmat că vor petrece un weekend la Dealul Botii. Nu îmi venea să cred că am chiar reuşit! Şi deşi totul părea perfect, am omis un singur lucru: urma să avem parte de cel mai friguros şi ploios weekend de iulie. Meteorologii ne spuneau că temperatura minină va atinge doar 4 grade, iar maxima era desprinsă din luna februarie: 14 grade. Subit, ideea că vom înota într-un lac de munte nu ne mai surâdea, iar alergarea ori mersul pe bicicletă prin ploaie nu mai păreau deloc atrăgătoare. Ne-am îmbărbătat după ce ne-am adus aminte de proverbul norvegian conform căruia “nu există vreme rea, ci doar îmbrăcăminte neadecvată”, aşa că ne-am făcut cu toţii bagajele şi nu am dat înapoi.

Am ajuns la cabană într-o zi de joi şi am şi pus în aplicare un plan de rezervă. Am început prin a participa cu toţii la un curs de prim-ajutor susţinut chiar de către instructorul nostru de înot, conf. universitar Nicolae Horaţiu Pop. A activat ca voluntar SMURD Cluj, iar în prezent este cadru didactic în cadrul Facultăţii de Sport Babeş-Bolyai, aşa că am avut extrem de multe de învăţat.

Ziua de vineri a început în forţă. La 06.45, alături de alţi curajoşi, am început înviorarea: o alergare de aproximativ 2 km şi mai multe exerciţii fizice, chiar lângă cabana de pe malul lacului. Cu un asemenea peisaj şi inspirând aer curat în plămâni, am şi uitat să ne văicărim că am mai fi dormit puţin. După prânz, spre surprinderea noastră, şi-a făcut apariţia soarele. Am profitat din plin de cele câteva raze şi am început o sesiune de exerciţii de forţă, urmate apoi de diferite elemente de stretching. Şi cum eram încălziţi, ne-am făcut uşor curaj să intrăm în apa lacului Beliş, deşi avea doar 17 grade. În costume de neopren, am făcut mai multe ture de înot de la un mal la celălalt.

Spre seară, după o cină copioasă, ne-am aşezat cu toţii confortabil în jurul unui foc. Ne-am simţit ca în taberele din copilărie, când eram fără griji şi fără probleme.

Pe două roți

Înviorarea de sâmbătă dimineaţa a început cu o repriză de ploaie răcoroasă de vară, dar asta nu ne-a descurajat. După încă un mic dejun plin de energie am scos bicicletele. Traseul a început printr-o urcare pe un drum pietruit, dar după câţiva kilometri am dat de astfalt. În scurt timp, natura avea să ne lase cu gura căscată: vedeam jos în vale cabana şi lacul, iar în depărtare erau dealuri pline de verdeaţă, copaci şi cabane cochete pe ici-colo. Peisajul cerea o poză de grup, aşa că nu am putut rata momentul şi i-am făcut invidioşi pe cei de acasă cu o fotografie plină de guri până la urechi.

După-masa, soarele era destul de generos, aşa că am decis să încercăm un joc de polo în lac. Noi eram înotători în viaţa de zi cu zi, dar asta nu înseamnă că am reuşit să jucăm polo. Chiar şi aşa, mişcarea în apa rece ne-a energizat şi ne-a ajutat să trecem cu vederea repriza de ploaie ce-a urmat şi care ne-a furat plăcerea de a petrece încă o seară în jurul focului.

Dimineaţa de duminică s-a dovedit a fi perfectă pentru înviorare. Cerul senin, roua proaspată şi răcoarea specifică zonei de munte ne-au trezit rapid simţurile. Recunosc şi că e posibil să ne fi sărit rapid somnul şi pentru că nici unul dintre noi nu voia să mai plece acasă. În ultima zi a ieşirii, profesorul Pop ne-a provocat la un curs practic de prim-ajutor. În echipe de câte doi, am exersat manevre de resuscitare în caz de înec, dar şi alte proceduri de intervenţie în caz de urgenţă. Am realizat că cei care fac asta zilnic sunt supraoameni.

Când eram gata de plecare, ca la un semn, s-a pornit o furtună puternică. Ploaia torenţială ne-a făcut despărţirea de lacul Beliş mai uşoară, dar am decis pe drum că vom repeta experienţa. Deja se vehiculează o excursie cu cortul şi trasee în munţii Făgăraş. Vă ţin la curent.

Pentru mai multe “zâmbete”, click AICI.

Cupa Universitas 2018

de Ada Ababei şi Paşca Alexandra

Clubul sportiv Ego în parteneriat cu Univesitatea Babeş Bolzai organizează, de obicei, înainte de sărbătorile de iarnă, Cupa Universitas.

Concursul, destinat atât copiilor, cât și adulților, constituie o provocare pentru toți pasionații de înot care vor să participe la clasicele probe de 50m craul, spate, bras şi fluture.

Competiția are loc în complexul de natație cu același nume iar pentru o parte din noi are un scop foarte bun: evaluarea propriului progres din decursul unui an de mers la cursurile de înot.

Locația concursului este una deosebită pentru noi pentru că aici ne desfășurăm antrenamentele, instructorii noștri ajutându-ne prin metode ingenioase să scădem secunde prețioase din parcurgerea unei lungimi de bazin, în diferite stiluri de înot.

Dar suntem convinși că ne-am bucurat cu toții, părinții celor mici, susținători, prieteni si înotători, de atmosfera de concurs într-un spațiu cu multă lumină naturală și o priveliște spre unul dintre cele mai frumoase spații verzi ale Clujului, Parcul Sportiv “Iuliu Hațieganu”.

În acest an, energia pozitivă a evenimentului contrasta plăcut cu zăpada de afară.

Ediția 2018 a constat în diverse probe de sprint pentru copii si adulți, feminin si masculin. Este multă căldură în acest concurs și, chiar dacă probele se termină rapid, în câteva zeci de secunde, la final rămâne satisfacția progresului și competitivității. Desigur nici incurajările părinţilor din tribună nu au lipsit, iar pe lângă toate acestea am mai avut parte şi de muzică bună. Toate condiţiile ideale pentru a ne depăşi recordurile personale.

Pe lângă organizatori, voluntarii prin pasiunea lor, au completat frumos evenimentul.

De aceea, noi, participanții, vrem să le mulțumim tuturor, antrenori, organizatori și voluntari și nu în ultimul rând echipajului SMURD Cluj care a fost prezent la eveniment și ne-a făcut să ne simțim în siguranță.

Premierea cu diplome și medalii la care participăm cu toții sau tranziția de la concursul copiilor la cel al adulților sunt doar câteva dintre momentele acestui eveniment drag nouă, care creează senzația de familiaritate, consolidează ideea că sportul unește comunitatea și îi îndrumă pe cei mici într-un viitor mai armonios și mai sănătos.

Sperăm că v-am convins că evenimentul propune un concurs cu probe spectaculoase și variate, pentru toate vârstele și chiar mai mult de atât, pentru întreaga familie.

Rememorând evenimentul ce tocmai a trecut deschidem invitația pentru Cupa Universitas, ediția 2019.

Poze de la eveniment, AICI

În paşi de Taekwondo

de Şandru Daria

Am început să practic Taekwondo în anul 2010 la vârsta de 6 ani, când nu știam mare lucru despre acest sport. Încet, încet, sub îndrumarea antrenorului meu, Bogdan Călugăr, Taekwondo a ajuns o pasiune pentru mine.

Am învățat foarte multe lucruri, tehnică de luptă și de autoapărare, concentrare, mobilitate, dar ce este mai important, am început să descifrez spiritul acestei arte, care presupune corectitudine, respect, loialitate, încredere, perseverență, modestie, autocontrol. Am învățat să mă ghidez după principiul BE STRONG TO THE STRONG AND BE GENTLE TO THE WEAK, ceea ce înseamnă să fii puternic cu cei tari și blând cu cei slabi. Acest fel de a fi se aplică la antrenamente, unde trebuie să te adaptezi la colegul cu care te antrenezi, nu poți lovi fără milă pe cineva mai slab decât tine, dar trebuie să faci față unui coleg mai puternic sau mai experimentat. La concursuri e mai dificil. Acolo e luptă pe punctaj, ai tendința de a-ți arăta superioritatea și e greu să te stăpânești. Totuși, luptând în spiritul Taekwondo, îmi respect adversarul, nu  îl umilesc, chiar dacă e mai slab, încerc să mă controlez, să nu îi fac rău. Oricum avem echipament de protecție și nu se petrec accidentări grave. Nu lovesc niciodată un adversar căzut jos.

În afara sălii de sport am învățat să merg pe aceeași idee. Unii colegi, băieți în general, încercau să mă provoace, să mă împingă, dar am ripostat, nu m-am lăsat, așa că s-au potolit. Celor mici, care vin să lovească, nu le fac nimic, pentru ei e ca o joacă, iar eu încerc să-i fac să înțeleagă că nu e nimic distractiv în ceea ce fac. Un comportament agresiv nu poate fi apreciat. Concursurile m-au ajutat și în viața de zi cu zi, la teste sau în situații stresante, eu rămân calmă și mă concentrez mai ușor pe ce am de făcut.

După o muncă de 8 ani, am reușit să acumulez 3 medalii de bronz, 5 medalii de argint și 7 de aur la diferite concursuri și campionate naționale, precum și 2 premii ale Asociației Județene  Taekwondo WTF Cluj, pentru activitatea sportivă din anii 2013 și 2015.

Chiar dacă în general este considerat un sport dur taekwondo m-a învățat cum să mă descurc în viață. Am învățat să nu mă simt inferioară celor mai buni decât mine și nici superioară celor mai slabi. Toți suntem egali, cu calitățile și defectele noastre. Sunt puternică datorită acestui sport atât fizic cât și moral. Nu mi-e frică să ies singură pe stradă, deoarece știu să mă apăr în orice situație.

O experiență care m-a marcat, am trăit-o la o competiție, unde trebuia să lupt cu o concurentă mai înaltă cu mult decât mine și părea mai puternică și mai sigură pe sine. Împreună cu colegele ei de club mă ironizau și erau convinse că eu voi pierde. Nu m-am lăsat intimidată, mi-am păstrat calmul și i-am demonstrat că uneori aparențele înșeală. După meci toate mă priveau cu teamă.

Deși practic de mult timp acest sport, fiind considerată avansată, continui să învăț, pentru a mă perfecționa permanent.

 

Aqua la Swimathon 2018

de Alexandra Paşca

Am înotat cu drag în echipă la Swimathon, așa cum ne și antrenăm îndrumați de Nicolae Horațiu Pop.

Orele de antrenament eficiente și creative ne-au ajutat înca o dată să ne depășim limitele, dar noi eram în sâmbăta de 24 noiembrie la bazin și cu scopul de a susține o cauză bună. Proiectul Swimathon trebuie să continue, credem noi, și pentru asta ne-am înconjurat de prieteni, susținători și sponsori.

Statistica noastră pentru SWIMATHON 2018: 186X50m înotați în ștafetă, în cadrul celor 3 echipe Aqua, adică jumătatea înotătoare a Clubului EGO (Dorin Hintea, Mihaela Hintea, Alexandru Adrian Varian, Daniel Kontos, Rodica Pilipăuțanu, Marius Pintican, Andreea Tincu, Cosmin Jurca, Sebastian Socolan și Bogdan Călugăr).

Motivați și antrenați, am reușit să ne atribuim recordul competiției de anul acesta: 68 de lungimi de bazin înotate în ștafetă în doar 50 de minute (Sebastian Socolan, Bogdan Călugăr, Marius Șerbănescu, Andrei Haidău, Mihai Gligor).

Read more