de Bogdan Călugăr

Următoarea poveste este despre cum se poate ajunge de la o banală idee aruncată în aer, la un weekend plin de mişcare şi adrenalină la câţiva kilometri de casă.

Înot de ani de zile alături de un grup de pasionaţi, iar la finalul unei reprize de mişcare în bazin, o colegă energizată de cele câteva zeci de ture de înot a exclamat entuziasmată: “ce-ar fi să mergem toţi la o cabană într-un weekend?”. Ne-am uitat toţi la ea cu jind pentru că ne surâdea idea, dar parcă eram toţi conştienţi că ideile care implică un grup mare de oameni, nu se concretizează mai niciodată. Mereu se aud doar “Ar fi foarte fain, şi eu vreau să vin”, iar în momentul în care trebuie confirmate locurile pentru cazare… totul se duce de râpă. De regulă, astfel de idei ajung să fie omorâte de o sumedenie de scuze. Cu mult scepticism, am confirmat şi eu prezenţa, deşi mă aşteptam să aud primele scuze în doar câteva zile.

Spre surprinderea mea, hobby-ul care ne lega pe toţi ne-a ţinut împreună şi aşa am ajuns să stabilim că vom merge la Dealul Botii, un sat aflat la 8 km de Beliş, judeţul Cluj. Înainte de ziua plecării, ne-am întâlnit, aşa cum se cuvine, la o terasă, ca să punem la punct toate detaliile. Ne-am propus să facem trei tipuri de mişcare—înot, bicicletă şi alergare—şi să le combinăm într-o manieră în care să poată să le facă faţă cât mai mulţi dintre noi, indiferent de nivelul de rezistență la efort.

Deşi eram departe de-a avea aspiraţii de tip Iron Man, am stabilit cu toţii că ne vom trezi la răsăritul soarelui, vom face o înviorare care să ne pună sângele în mişcare şi apoi vom înfuleca un mic-dejun copios. În funcţie de vreme, am pus în program şi sesiuni de înot în lacul Beliş înainte de prânz. După-masa aveam de ales între trasee cu bicicleta prin împrejurimi ori un antrenament de alergare mai solicitant.

Asemenea efort presupune o alimentaţie serioasă, aşa că am încercat să împărţim şi sarcini legate de meniu. Însă cum nimeni nu se declara la fel de talentat la gătit precum în sport, am convins-o pe mama unuia dintre noi să fie bucătarul nostru şef (Deşteaptă mişcare, nu?). Ne-a ospătat regeşte, ba chiar ne-a răsfăţat cu deserturi surpriză. La plecare, am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva am pus câteva kilograme în zilele petrecute acolo.

Gaşca mea

În mijlocul lui iulie, 27 de pasionaţi de mişcare au confirmat că vor petrece un weekend la Dealul Botii. Nu îmi venea să cred că am chiar reuşit! Şi deşi totul părea perfect, am omis un singur lucru: urma să avem parte de cel mai friguros şi ploios weekend de iulie. Meteorologii ne spuneau că temperatura minină va atinge doar 4 grade, iar maxima era desprinsă din luna februarie: 14 grade. Subit, ideea că vom înota într-un lac de munte nu ne mai surâdea, iar alergarea ori mersul pe bicicletă prin ploaie nu mai păreau deloc atrăgătoare. Ne-am îmbărbătat după ce ne-am adus aminte de proverbul norvegian conform căruia “nu există vreme rea, ci doar îmbrăcăminte neadecvată”, aşa că ne-am făcut cu toţii bagajele şi nu am dat înapoi.

Am ajuns la cabană într-o zi de joi şi am şi pus în aplicare un plan de rezervă. Am început prin a participa cu toţii la un curs de prim-ajutor susţinut chiar de către instructorul nostru de înot, conf. universitar Nicolae Horaţiu Pop. A activat ca voluntar SMURD Cluj, iar în prezent este cadru didactic în cadrul Facultăţii de Sport Babeş-Bolyai, aşa că am avut extrem de multe de învăţat.

Ziua de vineri a început în forţă. La 06.45, alături de alţi curajoşi, am început înviorarea: o alergare de aproximativ 2 km şi mai multe exerciţii fizice, chiar lângă cabana de pe malul lacului. Cu un asemenea peisaj şi inspirând aer curat în plămâni, am şi uitat să ne văicărim că am mai fi dormit puţin. După prânz, spre surprinderea noastră, şi-a făcut apariţia soarele. Am profitat din plin de cele câteva raze şi am început o sesiune de exerciţii de forţă, urmate apoi de diferite elemente de stretching. Şi cum eram încălziţi, ne-am făcut uşor curaj să intrăm în apa lacului Beliş, deşi avea doar 17 grade. În costume de neopren, am făcut mai multe ture de înot de la un mal la celălalt.

Spre seară, după o cină copioasă, ne-am aşezat cu toţii confortabil în jurul unui foc. Ne-am simţit ca în taberele din copilărie, când eram fără griji şi fără probleme.

Pe două roți

Înviorarea de sâmbătă dimineaţa a început cu o repriză de ploaie răcoroasă de vară, dar asta nu ne-a descurajat. După încă un mic dejun plin de energie am scos bicicletele. Traseul a început printr-o urcare pe un drum pietruit, dar după câţiva kilometri am dat de astfalt. În scurt timp, natura avea să ne lase cu gura căscată: vedeam jos în vale cabana şi lacul, iar în depărtare erau dealuri pline de verdeaţă, copaci şi cabane cochete pe ici-colo. Peisajul cerea o poză de grup, aşa că nu am putut rata momentul şi i-am făcut invidioşi pe cei de acasă cu o fotografie plină de guri până la urechi.

După-masa, soarele era destul de generos, aşa că am decis să încercăm un joc de polo în lac. Noi eram înotători în viaţa de zi cu zi, dar asta nu înseamnă că am reuşit să jucăm polo. Chiar şi aşa, mişcarea în apa rece ne-a energizat şi ne-a ajutat să trecem cu vederea repriza de ploaie ce-a urmat şi care ne-a furat plăcerea de a petrece încă o seară în jurul focului.

Dimineaţa de duminică s-a dovedit a fi perfectă pentru înviorare. Cerul senin, roua proaspată şi răcoarea specifică zonei de munte ne-au trezit rapid simţurile. Recunosc şi că e posibil să ne fi sărit rapid somnul şi pentru că nici unul dintre noi nu voia să mai plece acasă. În ultima zi a ieşirii, profesorul Pop ne-a provocat la un curs practic de prim-ajutor. În echipe de câte doi, am exersat manevre de resuscitare în caz de înec, dar şi alte proceduri de intervenţie în caz de urgenţă. Am realizat că cei care fac asta zilnic sunt supraoameni.

Când eram gata de plecare, ca la un semn, s-a pornit o furtună puternică. Ploaia torenţială ne-a făcut despărţirea de lacul Beliş mai uşoară, dar am decis pe drum că vom repeta experienţa. Deja se vehiculează o excursie cu cortul şi trasee în munţii Făgăraş. Vă ţin la curent.

Pentru mai multe “zâmbete”, click AICI.